Minunile

Urmatoarele minuni sunt relatate in cartea lui Florin Grigorescu (acum preot), Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava in viata credinciosilor, ed. Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Suceava 2003 (textul propriu-zis apartine autorului, subtitlurile apartin administratorului acestui site).

1. Minunea cu ingerii si iudeul sagetator

Dupa moarte, trupul mucenicului Ioan a ramas impreuna cu capul cel taiat neingropat, neingrijit si "nebagat in seama". Nimeni dintre crestini nu cuteza sa se apropie si sa se atinga, de teama urgiei paganilor,caci pentru a-si arata mania fata de Sfant, tatarii nu au dat voie crestinilor din Cetatea Alba sa ia trupul de pe caldaram si sa-l prohodeasca, dupa randuiala crestineasca. Nu lasa insa Dumnezeu ascunsa bucuria "prietenului Sau", caci abia sosi noaptea, si ingerii Sai au fost trimisi sa tamaieze trupul ucenicului Ioan cu laude ceresti si cu doxologii. Iata cum reda aceasta minune parintele academician Simeon Florea Marian: "Se vedeau o multime de faclii aprinse arzand pe locul acela, precum si trei barbati imbracati in vesminte albe, stralucitoare, tamaind imprejurul trupului Sfantului Ioan si cantand cu dulceata cantari sfinte".

Un necredincios iudeu din cetate, care avea locuinta aproape de locul unde zacea trupul sfantului, vazand aceasta aratare minunata a ingerilor in vesminte stralucitoare, a crezut ca acolo au venit preotii crestini, care incalcand porunca eparhului, s-au apucat sa-l prohodeasca pe martir si sa-i ia trupul spre a-l ingropa. De acea el lua un arc si incerca sa-l sageteze, cu gandul de a-i ucide pentru neascultarea lor.

Dar iata ca o alta minune s-a petrecut: mainile ii raman lipite de arc si de sageata nelegiuirii sale pentru toata noaptea, fara ca acest iudeu sa se mai poata clinti din loc. In zorii zilei, barbatii minunati si lumina stralucitoare se facura nevazute, iar "toti de toata varsta, alergau sa vada pe acest bicisnic, care de toate, pe rand, le spune tuturor". Abia dupa marturisirea intregii sale nelegiuiri, iudeul primeste izbavire de "pedeapsa cerbiciei lui" prin puterea si lucrarea lui Dumnezeu. Iudeul acesta, caruia profesorul Al. Lascarov-Moldoveanu ii precizeaza numele - Lazar - se trezi, dupa cainta amara a inimii sale, cu mainile descatusate din umeri, slobode, vii, si privindu-le cu uimire, le misca in laturi, le ridica spre cer si spuse cu lacrimi: "Si eu Doamne, voiesc sa fiu crestin!". Iar daca tinem cont ca dezlegarea prin cainta de pedeapsa dumnezeiasca este consemnata si de parintele Simeon Florea Marian, probabilitatea ca batjocoritorul de la inceput sa devina noul botezat al Bisericii lui Hristos creste. Auzind eparhul de cele intamplate si vazand toata multimea crestinilor din cetate adunata in jurul sfantului, s-a infricosat si a ingaduit sa-l ridice si sa-l ingroape dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, in cimitirul crestin din Cetatea Alba.

2. Minunea cu papistasul Raiz

Nu dupa multe zile insa, mustrat fiind de cugetul sau si cunoscand minunatele semne ale judecatii dumnezeiesti, "parasul si vanzatorul" sfantului, "frâncul" (catolicul) apusean isi face un plan de a fura moastele pentru a le duce in patria sa. In ceasul in care oamenii francului au inceput sa sape, Sfantul Ioan s-a aratat degraba in vis preotului bisericii si i-a spus: "Scoala degrab, parinte, si alerga la biserica! Francul care m-a vandut, Reiz, papistasul, este acolo cu o multime de oameni, vrand a fura trupul meu si sa-l duca departe". Atunci preotul, impreuna cu cativa crestini, alearga spre cimitir, unde gasira mormantul sapat si "trupul sfantului de putin neluat". Astfel a fost zadarnicit planul nelegiuit.

3. Diferite minuni si vindecari

Urmarea acestui fapt a fost stramutarea cinstitelor moaste, cu aleasa procesiune, in biserica cetatii (este vorba de Cetatea Alba), unde au fost asezate in Sfantul Altar, aproape de Sfanta Masa. Stalpi de foc din cer deasupra moastelor, ingeri pogorati peste ele, bune miresme de negrait si nemasurate tamaduiri de tot felul de boli si alungari ale demonilor au fost semne dumnezeiesti ale puterii lucratoare a mucenicului bineplacut lui Dumnezeu.

4. Vindecarea Doamenei Ana, sotia lui Alexandru cel Bun

Iata ce ne spune unul dintre autorii Vietii Sfantului Ioan, in legatura cu aducerea moastelor la Suceava: "Iar daca au fost aduse sfintele moaste la Suceava, s-a aflat bolnava Anca (Ana - Neacsa) doamna, cea de-a doua sotie a lui Voda Alexandru. Aceasta adusese doftori incercati, din laturile vecine, dar nici unul nu a putut afla leacul tamaduirii pentru trupul doamnei Moldovei. Atunci Iosif mitropolitul a savarsit slujba domneasca, cu mare sobor de preoti la moastele Sfantului Ioan pentru doamna tarii. Si unindu-se cu rugaciunile lor si cea a lui Voda Alexandru si a Ancai (Anei) doamna, le-a ascultat Dumnezeu cererea lor si a Sfantului Ioan si a dat vindecare bolnavei, pentru care toata curtea mult s-a bucurat si multa multumire si lauda a adus lui Dumnezeu Mantuitorul pentru binefacerea aceasta".

5. Minunea salvarii Sucevei (prin alungarea cazacilor zaporojeni)

In luna mai a anului 1622, mii de cazaci zaporojeni au intrat in Moldova plini de manie si diavoleasca ura; au jefuit si au incendiat tot ce prindeau in cale, aducand multa paguba moldovenilor. De frica, locuitorii asezarilor moldovenesti se ascundeau, unii prin paduri, iar altii alergand in Cetatea Sucevei. Vazand cu groaza ca ostasii cazaci se apropie si de capitala, cautand s-o jefuiasca, moldovenii au ingenunchiat cu adanca ardoare rugatoare in Sfanta Mitropolie unde se aflau moastele Sfantului Ioan (reamintim ca ele au fost aduse aici de catre Alexandru cel Bun, la inceputul secolului al XVI-lea). Toti cereau ajutorul sfantului. In noaptea de 1 spre 2 iunie, Mitropolitul Anastasie Crimca a privegheat in rugaciune tot timpul si impreuna cu poporul s-a rugat cu credinta si nadejde neclintita lui Dumnezeu ca sa nu lase cetatea lor nimicita. Multi dintre credinciosi, la indemnul mitropolitului, s-au impartasit cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos. Dorind insa a salva sfintele moaste ale Mucenicului Ioan de flacarile navalitorilor, s-au hotarat a le adaposti in Cetatea de Scaun a Sucevei. Mare le-a fost surprinderea cand au vazut, dorind sa ridice racla de la locul ei, ca aceasta este neasemuit de grea. Zadarnic s-au chinuit preotii s-o urneasca din loc. Intelegand astfel ca Sfantul Ioan nu dorea sa se mute de la locul sau - sa lase orasul fara ocrotirea sa - au ingenunchiat si s-au rugat cu fierbinteala sufleteasca catre bineplacutul lui Dumnezeu Ioan ca sa mijloceasca inaintea Tronului Stapanului pentru ca Cetatea si Orasul Suceava sa nu cada in mainile navalitorilor. In acest timp, chiar pe cand preotii slujeau, o ploaie abundenta a involburat apele Sucevei, care a devenit o neasteptata opreliste in calea tatarilor, care s-au vazut zadarniciti in planurile lor. Infricosandu-se, paganii au fugit rusinati peste Nistru. Astfel, spre lauda lui Dumnezeu si spre neinchipuita bucurie a crestinilor, la 2 iunie 1622, Sfantul Ioan i-a salvat pe moldoveni si capitala lor de batjocura nelegiuitilor tatari. Indata dupa acest eveniment, mitropolitul cu episcopul si clerul ortodox au stabilit ziua de 2 iunie a fiecarui an sa fie ziua de serbare a Sfantului Ioan cel Nou pentru intreaga Moldova.

6. Demonizarea eclesiarhului hot si vindecarea acestuia

Doua dintre cele mai importante minuni savarsite de Sfantul Ioan cel Nou ne sunt cunoscute prin istorisirile recent - canonizatului mitropolit Petru Movila al Kievului. Iata ce ne spune acesta in a sa Impacare a Bisericii Ortodoxe:

"Ne-a povestit Varlaam ca, in anul 1620 [...] in joia de dupa Pogorarea Sfantului Duh, cand la Mitropolia Sucevei se serbeaza pomenirea Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou (caci in aceasta zi se sarbatoreste negresit pomenirea lui), oamenii, care vin de obicei din cate tinuturi indepartate, aduc multe daruri si dau bani multi cand saruta moastele sfantului. Si ecleziarhul, invatat fiind de necuratul, a luat o parte din banii pusi pe farfuria de langa racla sfantului si i-a ascuns in capison. Indata dupa aceea a intrat satana si l-a facut sa se arunce la pamant in fata raclei sfantului, racnind si facand spume la gura. Cei ce au vazut au alergat si i-au dat indata de stire mitropolitului, care, venind si vazandu-l chinuit de diavol, a zis: " Ori a luat ceva din moastele sfantului, ori a luat fara binecuvantare din banii acestia, pangarindu-se". Pe loc a poruncit sa-l caute si, cautand, au gasit in capisonul lui multi bani. Insa, fiindu-i mila si vazandu-l chinuit de drac, mitropolitul a prins a rosti rugaciuni pentru dezlegare de blestem si indata a iesit din el duhul necurat, iar ecleziarhul, ridicandu-se, a ingenuncheat la picioarele arhiereului, marturisindu-si pacatul sau si cerand iertare. Iar mitropolitul, certandu-l indelung, l-a inlaturat pentru un timp si, dupa ce si-a ispasit pedeapsa, l-a iertat...".

7. Demonizarea nobilului polonez catolic hulitor si vindecarea lui

"Pe timpul unchiului meu Ieremia Movila, voievod si domn al Moldovei - Vlahiei, printre multi nobili lesi care-l slujeau, era si un sotnic pe nume Viazdowski, de credinta latina, care o data, pe cand domnitorul a venit la mitropolia Sucevei la sarbatorirea pomenirii Marelui Mucenic Ioan cel Nou, ca sa vada moastele sfantului, leahul, privind cum multimea de oameni adunati din multe tari saruta trupul neputrezicios si da multe daruri, a inceput sa huleasca, zicand catre tovarasii sai: " [...] uitati-va la acesti apostati cum au uns cu mir inmiresmat trupul unui apostat mort, l-au pus la uscat, l-au imbracat in podoabe de mare pret ca pe un sfant si, de dragul castigului, duc in ispita atata lume. Insa, precum omul al carui trup il saruta multimea, se chinuieste in iad, tot acolo se vor chinui si cei care il saruta".

Si indata ce a spus acestea fata de toata lumea si de domnitor, care si el era acolo, duhul necurat a intrat in el si, racnind tare, ca sa-i inspaimante pe toti, l-a trantit la pamant, chinuindu-l cumplit. Si tovarasii lui l-au scos din biserica, dar dracul il chinuia si mai tare, spre mirarea tuturor. Iar tovarasii lui, vazand ca se inteteste cumplitul chin la care l-a supus necuratul, s-au dus la mitropolit, care pe atunci era fratele domnitorului, Gheorghe Movila, om credincios si sfant, si, imbratisandu-i picioarele, l-au rugat sa se roage pentru el Domnului si Sfantului Ioan sa-l izbaveasca de nenorocire, caci frica si tremurul pusesera stapanire si pe ei. Iar mitropolitul, afland din ce pricina sufera batjocoritul, a zis: "Mai lasati-l un pic, sa-i fie de invatatura ca nu se cuvine sa-i huleasca pe sfintii Domnului si dreapta noastra credinta". Iar ei l-au rugat si mai staruitor sa-si faca mila de el, temandu-se ca nu cumva sa moara naprasnic de atata chin. Si pentru ca acesta nu voia, au staruit si pe langa domnitor, ca sa-l roage si pe el. Si astfel, indemnat de rugamintea lor, dupa ce a tinut sfanta slujba, mitropolitul a inceput un Te-Deum pentru Sfantul Ioan si a poruncit ca batjocoritorul indracit sa fie adus in fata raclei sfantului si trantit la pamant. Dar l-au adus cu mare greutate, neputand sa-l tina, caci cumplit era necuratul in el. Deci, doar cu greu l-au pus in genunchi. La sfarsitul Te Deum-ului, mitropolitul a rostit deasupra lui rugaciuni de dezlegare si a iesit dracul din el, omul facandu-se sanatos ca si mai inainte.

Dupa care, venindu-si in fire, culcat la pamant langa racla sfantului, a prins a grai cu glas tare: "Am pacatuit, o sfantule al Domnului, adevaratul rob si preacuvios al lui Dumnezeu, caci te-am hulit pe tine si sfanta credinta greceasca, dar acuma sunt pedepsit, marturisesc ca esti mucenicul adevarat si sfant al Domnului si ma-nchin sfintelor tale moaste, marturisind ca adevarata este credinta greceasca, pentru care ai suferit chinuri si moartea de la agarenii pagani, ca un ostas viteaz al lui Hristos. Si toti cei care te hulesc pe tine si sfanta credinta greceasca sa fie pedepsiti de catre Dumnezeu si chinuiti, asa cum am fost eu chinuit acum prin hulirea mea nesocotita". Si rugandu-se cu lacrimi, zicea: "Iarta-ma, Doamne, si pacatul acesta nu mi-l pune langa celelalte, caci n-am sa mai hulesc, nici n-am sa mai vorbesc de rau credinta greceasca, ci voi spune tuturor ca ea este credinta cea adevarata si dreapta. Iar tu, Sfinte Ioane, iarta-ma, caci de acum pretutindeni si in fata tuturor voi spune ca tu esti sfantul si mucenicul si facatorul de minuni al lui Dumnezeu". Si dupa ce a spus acestea si multe altele, dupa ce s-a rugat indelung, s-a sculat sanatos ca mai inainte si, dupa ce s-a inchinat mitropolitul, care i-a dat multe sfaturi despre felul cum se cade sa citeasca si sa nu mai huleasca niciodata sfintii si credinta ortodoxa, a plecat slavindu-L pe Dumnezeu. Si toata lumea cu tema si bucurie Il lauda pe Dumnezeu si dadea cinstire sfantului mucenic pentru darea in vileag si pedepsirea groaznica a celui ce hulea si ocara sfanta credinta ortodoxa, pentru care Sfantul Ioan a patimit, primind cununa in ceruri, intru marirea Domnului slavit in intreita nedespartire a Tatalui, Fiului si Duhului Sfant. Iar minunea o povestesc si astazi multi oameni, care au vazut-o cu ochii lor, si este scrisa si in cartile Mitropoliei Sucevei. Iar eu am auzit-o si de la parintii mei, care au fost martori si mi-au povestit-o. L-am cunoscut si pe acel Viadowski si, chiar daca eram pe atunci destul de mic il tin minte".

8. Vindecarea padurarului Petru Hopinca

Padurarul Petru Hopinca, numit si Tita, originar din Campulung Moldovenesc, aflat intr-o misiune in ziua de vineri 11 august 1900, a fost martorul unui fapt ciudat. Dorind a se intoarce pe muntele "Colbu", dupa o noapte petrecuta la pichetul din Cojoci, calea i-a fost cuprinsa de o pacla neasteptata ce se pusese pe apa Bistritei, facand imposibila inaintarea. Datorita intunericului, padurarul a fost silit sa se opreasca. Tinandu-si calul de capastru, a simtit cum o naluca cu o putere oarecare i l-a smucit din maini. Alergand in cautarea sa, omul a cazut in inconstienta. A fost gasit mut si cu falcile gurii inclestate. Dupa interventii medicale staruitoare, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, marti, padurarul si sotia sa au ajuns si la Manastirea "Sfantul Ioan". I s-au facut numeroase slujbe si rugaciuni la racla sfantului. Duminica, 27 august, dupa ce i s-au citit - ca si alta data - rugaciunile Sfantului Vasile cel Mare in trei rastimpuri, i s-a facut si Sfantul Maslu (Sfanta Ungere). In finalul slujbei, parintele Sidorovici l-a prins de mana si l-a indemnat sa rosteasca cu glas tare "binecuvantati cinstiti parinti si ma iertati pe mine pacatosul"! atunci a deschis gura si a repetat a doua si a treia oara aceleasi cuvinte cu gura lui, inecandu-se in lacrimi de bucurie. A doua zi, luni - 28 august - padurarul Tita a cantat el insusi in strana stanga a bisericii "Sfantul Ioan Botezatorul", participand si la pomenirea raposatei imparatese Elisabeta.

9. Vindecarea taranului George Marcu

Taranul George Marcu, din catunul Bulai al comunei Bosanci - care se afla in apropierea Sucevei, a zacut in pat un an de zile datorita inflamatiei ficatului si a fost tratat de medicii din Suceava. Era in luna februarie a anului 1902. Dorind sa se deplaseze la spitalul din Cernauti, in noaptea premergatoare plecarii, a primit-o pe Maica Domnului in vis, care i-a spus sa mearga la biserica unde a mai fost, adica la Sfantul Ioan, caci "acolo e leacul" sau. Primind incuviintare de la parohul localitatii, staretul Emanuil Ciuntuleac, a ingaduit parintelui Sidorovici sa viziteze casa bolnavului. Dupa o saptamana de rugaciuni si ungeri sfinte, taranul bucovinean a fost vindecat deplin.

10. Vindecarea taranului George Hubca

George al lui Nicolai Hubca, taran din comuna Cuciur-Mare ce apartinea districtului Cernauti, s-a nascut in anu 1869, pe 15 noiembrie, s-a casatorit la vremea potrivita cu Leontina - fiica lui Anton al lui George Mintenco tot din Cuciur-Mare. A fost parasit insa de sotia sa, iar in ziua Pogorarii Duhului Sfant a anului 1905 s-a dus dupa Sfanta Liturghie, acasa la socrul sau ca sa-si cheme sotia inapoi. Gandul sau insa nu s-a implinit, caci socrul, impreuna cu fiul si cu nevasta sa, l-au batut foarte tare, lasandu-l mai mult mort decat viu. Dus la un spital din Cernauti, George s-a vindecat corporal, dar graiul nu-l mai putu redobandi. Intors acasa, dupa mai multe saptamani de tristete, bolnavul a fost vizitat de cantorul Lazar Lazurca din Cuciur-Mare, care a aflat prin semne ca omul vrea sa mearga la Sfantul Ioan. Astfel in 2/15 noiembrie 1905, intr-o miercuri, dupa patru ore de mers cu trenul, bolnavul si insotitorul sau au ajuns in Suceava. Dupa Vecernia din aceeasi zi, parintii Sidorovici, Iesean si Serota i-au facut Sfantul Maslu bolnavului, iar cand a zis parintele Sidorovici "spune dupa noi: Binecuvantati parinti sfintiti si ma iertati pe mine pacatosul", atunci - minune - mutul a inceput a spune aceste cuvinte fara nici o greutate. A povestit apoi toate prin cate trecuse si bucurosi s-au intors acasa, la Ciucur-Mare.

11. Vindecarea femeii demonizate din Vatra-Moldovitei

O femeie casatorita, din Vatra-Moldovitei, mica de statura, a fost adusa de sotul ei si inca doi oameni la Sfantul Ioan. Legata fiind si tinuta de insotitorii ei, atat de indracita era femeia, incat puterea vrajmasului, n-a slabit-o nici dupa un Sfant Maslu. Imediat dupa slujba, si-a inclestat atat de tare mana in barba ieromonahului Eusebiu Popovici, incat cu greu i-au desclestat-o, cu mult par intr-insa, cei de fata. Rugaciunile parintilor ieromonahi n-au contenit, astfel ca dupa cinci zile, cand femeia s-a reintors la Sfantul Ioan, s-a aratat deplin sanatoasa si bucuroasa.

12. Vindecarea Aglaiei Apostoliu

Aglaia Apostoliu din comuna Targ-Burdujeni, fiica primarului din comuna Salcea - Ioan Apostoliu - in august 1898, dormind singura in pat, intr-una din nopti s-a trezit complet muta, fiind neputincioasa atat in a vorbi ceva, cat si in a misca mana dreapta in vreun fel. Dupa trei zile a fost dusa la moastele Sfantului Ioan, unde i s-au citit rugaciuni, s-a facut agheazma si a fost stropita cu ea, iar dupa ce s-a intors acasa, adormind in gradina cu flori si fiind speriata de un caine, s-a trezit tipand la el si cu mana complet vindecata. Mare a fost bucuria intregii familii.

13. Vindecarea Evdochiei Nistoreac

In luna mai a anului 1903, la racla cu sfintele moaste de la manastirea "Sfantul Ioan" a fost adusa sotia lui Nichifor Nistoreac din Sarghie, Evdochia - care era muta. Indemnata de parintele Sidorovici sa rosteasca "binecuvantati parinti sfintiti si ma iertati pe mine pacatoasa" dupa Sfantul Maslu, femeia a rostit cu glasul ei si mare bucurie i-a cuprins pe toti. Din povestirea ei s-a aflat ca visand ca era fugarita de un svab care dorea s-o ucida, femeia s-a speriat si s-a trezit muta. In iulie 1904, ea a amutit din nou si a venit pe 10 august a doua oara la Sfantul Ioan cu sotul ei si i s-a facut aceeasi taina a Maslului. A fost stropita in final cu agheazma si a marturisit ca mutenia aceasta din urma se datorase unei batai din partea sotului ei.

14. Vindecarea Aglaiei Sabie

In luna iunie 1903, la parintele Sidorovici de la racla Sfantului Ioan a fost adusa de catre parintele Serota o femeie foarte bolnava. Ea se numea Aglaia lui Teodor Sabie, era din Campulung si de douazeci de ani se chinuia cu o cumplita boala la un picior. Carnea ii era mancata pana la os, iar medicii din Campulung au indemnat-o spre a merge la operatie la Cernauti. Refuzand de nenumarate ori, ajunsese sa se tarasca pe branci. S-a hotarat la un moment dat sa mearga la Cernauti, dar in noaptea anterioara plecarii, a visat ca a fost la Sfantul Ioan, unde, unui preot batran, i-a istorisit boala ei. Preotul a luat-o de mana si a dus-o la icoana Sfantului Ioan, spunandu-i "acesta iti va citi, care se roaga: sfinte Ioane, ajuta, ajuta la toti". A treia zi, Aglaia a si plecat la Suceava si intocmai cum vazuse in vis, a trait in biserica de la Manastirea "Sfantul Ioan". Parintele Serota a dus-o la parintele Sidorovici care slujea la sfant; i s-au citit rugaciuni, dandu-i si unsori, dupa care femeia s-a vindecat complet. Cei patru medici din Campulung, care o tratasera, au ramas foarte uimiti cum de femeia s-a vindecat fara nici o interventie chirurgicala.

15. Vindecarea tiganului lautar Stefan Cobzar

Din 2/15 aprilie 1906 batranul Vasile Cobzar, tigan din Valea-Seaca, impreuna cu fiul sau Stefan erau foarte abatuti. Cel dintai nu-si mai putea recunoaste fiul, caci acesta amutise. De aceea la 12 mai acelasi an, tatal si cu fiul mut au ajuns la parintele Sidorovici de la racla Sfantului Ioan; i s-a facut Sfantul Maslu iar formula "binecuvantati parinti sfintiti si ma iertati pe mine pacatosul" a fost rostita limpede de insusi cel ce fusese inainte mut. Facandu-se a nu sti ca Stefan a fost mut, parintele Sidorovici l-a intrebat pe tiganul batran: "Ce zici ca Stefan a fost mut, ca iata, el vorbeste". Vasile insa a raspuns: "Apoi eu nu stiu, eu stiu ca Stefan era scripcar si fiind chemat in ziua de Pasti la Oraseni, in Moldova, sa cante la o petrecere, oamenii de acolo s-au imbatat si unul dintre ei tras scripcarului doua palme ca sa cante mai bine si Stefan a cazut jos si a ramas mut". Dus de cei cunoscuti acasa, la Valea-Seaca, si ajuns apoi la manastire prin Sfantul Maslu ce i s-a facut la racla Sfantului Ioan, a dobandit vindecare.

16. Vindecarea boierului Dintevici

La Manastirea "Sfantul Ioan cel Nou", in luna octombrie a anului 1904, a venit boierul Dintevici, din satul Prelipca, comuna Vaculesti, Judetul Dorohoi, impreuna cu sotia si cumnatul sau, preotul Grigorescu. Dupa multe cheltuieli la medicii din Iasi si Bucuresti, ultima nadejde le ramasese la Sfantul Ioan pentru boala ce de mult timp o avea la cap boierul. Desi bolnavul nu voia sub nici o forma a intra in biserica, parintii Sidorovici si Iesean l-au dus cu forta si dupa doua zile de rugaciuni, boierul s-a facut sanatos deplin si s-a dus acasa multumind lui Dumnezeu.

17. Vindecarea sotiei fierarului austriac Franz Holomek

In anul 1901 un fierar din Campulung, Franz Holomek, a venit cu Rosa, sotia sa, in toata disperarea la Sfantul Ioan. Au povestit ca femeia a fost de patru ori insarcinata si de tot atatea ori copiii au fost scosi din pantecele ei bucati. Fiind in prejma unei noi nasteri, Rosa si sotul ei au platit o Sfanta Liturghie si au stat la rugaciuni langa racla Sfantului Ioan. In momentul nasterii ei, la Sfanta Liturghie era pomenita si familia Holomek. Dupa ce Rosa a nascut o fetita sanatoasa, la Sfantul Ioan a mai fost trimis un mandat postal cu o suma pentru o Sfanta Liturghie de multumire. Considerand-o un dar al Sfantului Ioan, copila a fost botezata Johanna, vorbindu-se pretutindeni in Campulung despre fetita ca fiind "Das ist das Johanneskind von Suczawa".

18. Vindecarea copilului rus Vladimir Zagorodnicov

Ioan Zagorodnicov, nascut in Odesa, petrecea de multa vreme in Bucovina. Avea un fiu Vladimir care fiind in varsta de peste trei ani, nu putea nicicum sa mearga sau sa vorbeasca. Ajungand la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, copilului bolnav i s-au citit rugaciuni, i s-a sfintit apa si i s-a facut si Sfantul Maslu. In aceeasi zi ajungand la Cernauti, ei au observat ca numai dupa o zi buzele copilului, care pana atunci fusesera vinete tot timpul, incepusera a se rumeni. I s-a dat de mancare pe scaunasul special facut pentru dansul, dar dupa ce a mancat, s-a rezemat el singur cu mainile de scaunas, s-a sculat apoi si a rostit pentru prima oara in viata: "Mama, ia uje ustan" adica "Mama, eu acuma m-am sculat". Au plans parintii de bucurie, iar copilul a ajuns apoi asistent la directia postei din Cernauti. A murit insa la 26 de ani si jumatate.

19. Vindecarea copilului preotului Alexandru Rasca

Desi sfatuit de catre staretul Emanuil Ciuntuleac de la Manastirea "Sfantul Ioan" ca sa-si duca baiatul bolnav la un medic, parintele Alexandru Rasca si-a pus nadejdea in Medicul ceresc. Copilului i se sucise capul intr-o parte intr-o noapte, iar cand tatal sau incerca sa i-l indrepte, acesta tipa cumplit. Stand inaintea raclei Sfantului Ioan si citindu-i-se rugaciuni, inainte de sfarsitul acestora, copilul se insanatosi.

20. Vindecarea profesorului I. G. Sbiera

Profesorul universitar din Cernauti dr. I. G. Sbiera, in opul Familia Sbiera...(Cernauti, 1899, p. 100), istoriseste ca pe cand era in clasa a V-a a gimnaziului din Cernauti, in anul 1854, cu vreo cinci zile inaintea semestrului de vara, a fost cuprins de dureroase friguri, care l-au scuturat aproape tot timpul vacantelor pana aproape de plecarea la scoala. Caci - asa cum noteaza reputatul profesor - "intr-o zi frumoasa, indata dupa miazazi, cand prinsera frigurile a ma scutura, ma culcai afara pe prispa casei, cu spatele le soare, doara razele lor m-ar incalzi ceva. Nu ajuta insa nimic. Dupa un timp inceta scuturatura, imi veni fierbinteala regulata si adormii. Alte dati, de cate ori dormeam cand aveam fierbinteala, mi se prezentau in minte, cu culorile cele mai vii, toti eroii vechimei si luptele lor indraznete de pe uscat si pe mare de pe imprejurul Marii Mediterane. Cu asta data insa mi se prezenta un sfant, imbracat in vesminte albinete de liturghie, castaniu la fata, cu o coroana de aur pe cap, incalecat pe un cal alb sireap, cu un frau de aur in gura. Veneau alergand prin vazduh, spre mine, cam de la rasarit spre miazazi, se roti in fata mea, se opri si uitandu-se la mine, isi ridica mana dreapta si-mi zise cu voce blanda, dar apasata: "Scoala-te fiule, mergi intr-acolo (imi facea un semn cu mana dreapta spre Suceava) si te vei insanatosi". Mai facu inca o rotitura pe calu-i sireap si apoi pleca, tot prin vazduh, dincotro a venit, in directiunea in care imi aratase sa ma duc". Ajungand a doua zi in biserica Sfantului Ioan, profesorul s-a uimit enorm gasind pe sfantul de pe racla semanand leit cu sfantul de pe calul alb. I s-a facut aghiazma, a baut si s-a spalat si pe fata cu ea si s-a vindecat. A doua zi frigurile nu-l mai scuturara. S-a intors cu voie buna acasa. Iar a treia zi a fost la scoala. Desi l-au mai incercat ulterior frigurile, puterea lor nu mai era eficienta.

21. Vindecarea demonizatului Vasilut

In anul 1901, gospodarul Vasilut din Poiana - Stampei a fost adus de catre rude la Sfantul Ioan. Era atat de indracit acest barbat, incat nu a putut fi adus cu trenul, ci legat cu lanturi de maini si de picioare si asezat intr-o caruta. Rau i-a chinuit pe parintii manastirii - mai ales pe parintele Pancratie, pe care l-a lovit puternic cu piciorul, batjocorindu-l si scuipandu-l in fata - in timpul rugaciunilor Sfantului Maslu, dar a treia zi - el care nu dormise de foarte multa vreme - adormi intr-un somn adanc. Cand s-a desteptat era complet sanatos; atunci a fost dezlegat si singur s-a inchinat la moastele Sfantului Ioan, la icoane, a batut metanii si s-a intors sanatos acasa.

22. Vindecarea unui bolnav psihic

Dupa jumatatea secolului al XX-lea, cunoastem alte cateva minuni ale Sfantului Ioan. Amintim aici cateva din faptele minunate istorisite de foarte popularul arhimandrit Ioanichie Balan in lucrarea sa Patericul romanesc.

In anul 1964, a fost adus la Sfantul Ioan pentru rugaciune, un om bolnav psihic. Dupa ce i s-a facut de trei ori Sfantul Maslu, bolnavul s-a facut sanatos. El s-a intors vindecat la manastire dupa trei zile si a adus multumire lui Dumnezeu.

23. Vindecarea unui om mut (in anul 1969)

In toamna anului 1969, la Manastirea "Sfantul Ioan" a venit un om ce ramasese mut prin lucrarea diavolului. Rudele l-au adus la sfintele moaste pentru rugaciune. Dupa indelungi rugaciuni savarsite atat de parintii slujitori - caci acestia au savarsit Sfantul Maslu si molitfele Sfantului Vasile - cat si de bolnavul insusi - care a fost indemnat sa citeasca Acatistul Sfantului Ioan langa sfintele moaste, in dimineata dupa somnul petrecut in sfanta manastire, mutul s-a sculat sanatos in intregime. Cu bucurie, slavind si multumind Mantuitorului Hristos si Sfantului Ioan, s-a intors acasa cel vindecat.

24. Vindecarea fetei oarbe din Putna

In anul 1960, o fata din comuna Putna - Suceava si-a pierdut vederea din cauza unei boli. Una din crestinele evlavioase ale comunei a venit cu acea copila la Sfantul Ioan si s-au rugat amandoua. Preotii au facut Sfantul Maslu si au miruit-o cu untdelemn sfintit. La sfarsitul slujbei, dorind a iesi din biserica si fiind condusa de batrana consateanca, plina de uimire si de lacrimi in ochi, fetita a exclamat: "Matusa, vad, nu ma mai tine de mana! Sfinte Mare Mucenice Ioane, vindeca-mi ochii si durerea inimii mele". Dand lauda lui Dumnezeu pentru aceasta minune, s-au intors acasa amandoua pline de sanatate si cu bucurie aleasa.

25. Vindecarea ochilor crestinei Maria

In anul 1969, crestina Maria din satul Ciumulesti - Suceava, bolnava fiind de ochi, nevazand aproape nimic, a auzit de minunile Sfantului Ioan. Dorind a ajunge si ea la manastirea sfantului, a fost adusa la Suceava, unde s-a inchinat la sfintele moaste, s-a spovedit, s-a impartasit cu cinstitul Trup si scumpul Sange al Mantuitorului Hristos si i s-a facut de trei ori Sfantul Maslu. Credinta sa cea multa, precum si rugaciunile fierbinti ale preotilor slujitori au facut pe Sfantul Ioan sa mijloceasca de la Bunul si Iubitorul de oameni Dumnezeu iertarea sa si vindecarea completa a ochilor. Multumind Sfantului Mucenic, femeia s-a intors fericita la casa ei.

26. Vindecarea de mutenie a fetitei Ana

In acelasi an o fetita de zece ani numita Ana, din satul Corni - Botosani, in urma unei spaime puternice, a ramas muta total. Fiind adusa la Manastirea "Sfantul Ioan" din Suceava, i s-au facut rugaciuni si Sfantul Maslu de trei ori si s-a vindecat pe loc, incat toti se mirau de darul tamaduirii ce izvoraste necontenit din aceste sfinte moaste.

27. Vindecarea mainilor paralizate a unui tehnician iradiat

Tehnicianul unui laborator universitar a fost intr-o zi iradiat si atat de puternic a fost impactul, incat a paralizat, nemaiputand nici macar sa se hraneasca singur. A venit insa cu mare credinta si nadejde in Dumnezeu, cazand cu suspine si lacrimi necontenite la racla placutului lui Dumnezeu - Ioan. A cerut Sfantului mijlocire la Dumnezeu pentru a-l ierta de pacatele ce i-au pricinuit acea cumplita suferinta, implorand ajutorul spre vindecarea mainilor pentru a se putea ruga, a putea sa se hraneasca singur si a nu mai fi povara altora. Pe cand se ruga din inima si cu lacrimi fierbinti a marturisit bolnavul ca deodata a simtit o caldura straina in mainile sale si o furnicare a nervilor de la varful degetelor pana la umeri. Apoi a inceput si sa miste singur degetele, palmele si bratele pana sus. Constient ca in clipa aceea Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava i-a vindecat mainile paralizate, a cazut din nou la rugaciune multumind Domnului si placutului Sau cu lacrimi de bucurie. S-a ridicat apoi si a plecat foarte bucuros la casa sa, marturisind tuturor cum a facut Domnul mila cu el.

28. Vindecarea fetitei crestinei Maria

In anul 1969(12.09) al doilea copil al crestinei Maria din Suceava s-a nascut foarte greu,prin eliberare fortata la sapte luni.Acest fapt i-a adus fetitei rani deschise pe corp si dereglarea sistemului nervos (inclusiv dereglarea nervului optic). Dusa de catre mama sa la racla Sfintului Ioan, fetitei i-a incetat durerea. Rugaciunile parintelui Isaia de la racla Sfintului au stins plinsul copilului. Dupa un somn letargic de patru luni,in ajunul Bunei-Vestiri, minunea s-a produs: copilul s-a trezit,a strigat si a putut din nou sa vada, refacindu-i-se in acelasi timp intreg sistemul nervos. Raminea problema mersului, caci din cauza nasterii fortate, fetitei ii sarise o vertebra din sira spinarii. Doctorul Olinici a recunoscut faptul ca medicina vremii respective este neputincioasa, insa Dumnezeu putea interveni oricind. Cu trei saptamini inaintea implinirii varstei de doi ani, Sfintul Ioan interveni minunat in viata fetitei: ea reusi sa mearga ajutata de miini, apoi de genunchi si - in cele din urma - pe propriile sale picioare.

29. Vindecarea nepoatei crestinei Maria

Era in luna decembrie a anului 1982 iar fiica Mariei din Suceava nu putea sa nasca desi sarcina atinsese a zecea luna.Cu rugaciunile fierbinti ale viitoarei bunici la racla Sfintului Ioan s-a reusit nasterea unei fetite, care, prin ungerea repetata cu mir de la racla Sfintului s-a vindecat si de ranile dificilei nasteri prin care trecuse.Tot mirul de la racla Sfintului Ioan a vindecat-o pe fetita si in anul 1987,cind a suferit un cumplit accident la cap, in troleibuz. Bunica Maria alerga atunci plina de nadejde la Manastirea Sfintul Ioan iar mijlocirea Sfintului, dublata de compresele cu mir sfintit de la racla au adus vindecarea totala a copilei.

30. Vindecarea crestinei Daria

In anul 1984 femeia Daria a fost srapunsa involuntar in picior de un cui ruginit. Infectia puternica s-a agravat in urma operatiei. Sora Dariei, Maria a alergat la racla Sfintului Ioan iar minunea nu a intirziat: in citeva saptamini puroiul din partea inferioara a degetelor piciorului a disparut si femeia a putut sa paseasca din nou si sa se deplaseze. De atunci a marturisit permanent minunea pe care Sfintul Ioan a facut-o cu ea.

31. Vindecarea picioarelor crestinei Maria

In anul 1985, imobilizata datorita unor dureri deosebite ale picioarelor, crestina Maria citeste mai multe zile Acatistele unor sfinti tamaduitori, printre care si pe cel al Sfintului Ioan. Sprijinita in doua bete, femeia ajunge la baldachinul Sfintului, unde, atingindu-se de partea inferioara a raclei (locul unde se afla picioarele Sfintului Ioan) este vindecata pe loc.Drumul spre casa l-a facut apoi pe piciorele ei, fara bete, purtind in suflet o adinca recunostinta fata de tamaduitorul ei sfint.

32. Vindecarea fetitei otravite

Otravirea fetei (de fapt a nepoatei n.n.) crestinei Maria i-a produs in anul 1994 o adinca rana in suflet. I-au fost facute spalaturi dar in trei ani fetitei i-au crescut sase ganglioni de natura maligna. S-au descoperit apoi gauri in calciiul ei drept, un chist si o punguta de puroi in cavitatea oaselor piciorului. In timpul operatiei, fetei i-a fost scoasa glanda tiroida. Scaparea femeii nu era decit la Dumnezeu prin Sfintul Ioan cel Nou. Cu rugaciuni fierbinti, dupa doi ani de la operatie fata a descoperit ca are o noua glanda, mai mica si mai omogena. Multumirea pentru minunea Sfintului Ioan si lacrimile de bucurie au inundat atunci viata acestei familii.

33. Vindecarea tinerei D. din Suceava

Luna iulie din anul 2001 aduce un alt impresionant fapt minunat al Sfintului Ioan: tinerei D. din Suceava, care timp de aproape un deceniu a stat in casa datorita unor grave deficiente locomotorii, i se arata Sfintul Ioan si ii spune ca vindecarea ii poate veni, daca se va indrepta spre racla Sfintului Ioan. Ascultind, fata a trait cel mai emotionant moment al traiului ei: imediat ce a pasit in biserica mare de la Manastirea Sfintul Ioan a inceput sa mearga singura, multumind si slavind pe Dumnezeu-Cel minunat intru sfintii Sai.

****************************************

In ultimii ani preotii care strajuiesc la Sfintele Moaste ale Sfantului Ioan cel Nou au mai ascultat relatari ale unor credinciosi care au primit ajutor de la Sfantul. Cateva dintre ele au fost facute de credinciosii in cauza si ca marturii scrise. Iata-le:

34. Marturia de vindecare a Larissei Lednik, Regensburg, Bavaria, Germania

In decembrie 2008, am avut un accident vascular cerebral, ceea ce a dus la paralizia partiala a mainii stangi: nu eram capabila sa o ridic la nivelul pieptului, degetele mainii se desclestau involuntar. Medicul Dr. Hans Fett, cunoscut medic-ortoped de Germania, specializat in ortopedia umarului, si un bun prieten al familiei mele, dupa epuizarea tuturor remediilor posibile care nu au dus la imbunatatirea starii mainii mele, mi-a propus operarea umarului, operatie pe care urma sa o efectueze impreuna cu un neurochirurg. Am cazut de acord si eram in asteptarea operatiei.

Operatia a fost stabilita pentru data de 05.04.2010. Era ziua de luni din Saptamana Pastelui, fapt care ma facuse foarte nelinistita si ingrijorata. Am primit binecuvantarea pentru o buna trecere a acestei cumpene de la parintele meu duhovnic, Viktor.

In ajunul operatiei, in Vinerea Mare, am primit vestea ca Dr. Hans Fett si-a amputat piciorul si operatia nu va mai avea loc! M-am resemnat cu ideea ca Domnul nu mi-a permis sa fiu operata si ca trebuie sa traiesc cu o mana afectata.

La 5 ianuarie 2011, impreuna cu sotul meu, am intreprins o calatorie la Odessa pentru a-mi felicita finul de botez cu ocazia Cracinului. Mi s-a spus si inainte si la Odessa ca in apropiere, in orasul Belgorod-Dnestrovsk exista un izvor al Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou (nu stiam nimic despre acest Sfant!) si ca scufundarea in acest izvor ar aduce o imbunatatire a situatiei financiare a antreprenorilor. Fiindca sunt unul dintre acestia, am decis sa merg la izvor. Nimeni nu mi-a spus ca izvorul este unul de vindecare!

La 8 ianuarie 2011 am venit la izvor. Era o vreme rece, cu un ger patrunzator. Am cumparat o camasa pentru a ma scufunda. Nimeni nu mi-a spus ca trebuie sa ma scufund cu capul acoperit, am fost fara broboada. Dupa ce mi-am pus camasa, am aprins o lumanare si an citit rugaciunea care era scrisa sub icoana Sfantului Mucenic Ioan cel Nou. Tremuram si nu eram adancita in sensul rugaciunii, apoi am intrat in izvor si dupa ce am spus „Tatal nostru” m-am scufundat.

In intuneric am vazut izbucniri de lumina, ca niste focuri de artificii, iar frigul nu-l mai simteam atat de tare ca inainte. Cand m-am imbracat, m-am grabit sa plec spre Odessa, pentru ca in seara aceea urma sa intreprindem o vizita.

La Odessa, in graba, am intins camasa uda pe o franghie plasata destul de sus, peste cateva minute dandu-mi seama ca am intins mana stanga pana la o inaltime imposibila pentru mana mea. M-am intors la franghie, mi-am scos camasa fara probleme si am repetat intreaga procedura. Bratul meu stang functiona ca unul absolut sanatos!

In vizita imi verificam mana; luam in mod deliberat tacamurile oferite cu mana stanga: degetele mele nu s-au desclestat niciodata!

Despre minunea vindecarii mele i-am impartasit tatalui meu spiritual, Viktor si maicii mele, Maria, de la manastirea Buchendorf din München. Ei mi-au spus ca Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou ma cheama si trebuie sa ma inchin in fata moastelor sale drept recunostinta pentru vindecare.

Datorita consultarii detaliate a diacoului Dumitru de la Nürnberg, in 2012 am venit la Suceava la Manastire pentru a ma inchina Sfintelor Moaste ale Mucenicului Ioan cel Nou care m-a vindecat. Acolo am facut un legamant ca atat cat ma vor tine puterile sa fac odata pe an, in Postul Mare, un pelerinaj la Manastire pentru a ma inchina cu recunostinta Sfintelor Moaste.

Prin rugaciuni, imi exprim vesnica recunostinta staretului manastirii, Bartolomeo pentru primirea crestina si pentru harul cu care eu, o pacatoasa, sunt rasplatita atunci cand citeste asupra mea rugaciuni si acatiste, precum si calugarului Vlasii pentru adevarata lui ospitalitate crestineasca. Fie ca Bunul Dumnezeu sa ocroteasca intreaga comunitate de monahi a Manastirii!

Larissa Lednik
Baeckergasse 11
93059 Regensburg
Deutschland
Tel. +49 941 8701499 +49 941 89059799 Mobil +49 15209861110
Mail Integra.L@gmx.de

35. Ajutorul Sfantului Ioan cel Nou

Ma numesc Popa Marioara Emilia, sunt din Sibiu si sunt nasa de cununie a finului meu Panait Petru – profesor si antrenor rugby din Suceava (disparut in 6 iulie 2018 la Gura Humorului unde a fost cu un grup de elevi si parinti la un meci).

Dupa disparitie familia (sotia si fiul) au anuntat politia si timp de o saptamana l-au cautat fara nici un rezultat. Fina mea (sotia decedatului) a venit vineri, 13 iulie la manastire si s-a rugat Sfantului Ioan sa o ajute pentru ca era disperata. A dat un acatist si s-a rugat impreuna cu parintele de serviciu.

Cand a plecat dupa ora 11:00, ajunsa acasa a primit telefon ca a fost gasit trupul sotului in apa Raului Moldova. Era inecat si a stat in apa dupa ce l-a luat viitura.

Un mare miracol a facut Sfantul Ioan dupa ce s-a rugat cu credinta si i-a sfarsit chinul cautarilor. Sfinte Ioan cel Nou ajuta-ne pe toti care ne rugam tie, ca avem mare nevoie de iertare, sanatate si ajuta Doamne necredintei noastre. Amin!

36. Vindecarea credincioasei Viorica din Suceava

Ma numesc Viorica, sunt din Suceava si am 81 de ani. Sufar de mai multe boli, dar doctorii spun ca e din cauza varstei:

- Lombosciatica
- Gonartroza
- Artroza generalizata
- Sindrom picioare nelinistite
- Hipertensiune arteriala cu risc inalt
- Cardiopatie ischemica si hipertensiva

Acestea sunt diagnosticate de la spital. Am facut tratamente fel de fel, dar de 3-4 luni a inceput o durere insuportabila la piciorul stang, mai ales seara, numai cu pastile puteam sa dorm (...)

In ziua de Sanziene am iesit spre Catedrala, m-am asezat in strada si am trecut pe sub racla Sfantului Ioan si m-am rugat la Sfant sa-mi aline durerea cea mare. Am venit acasa si m-am culcat, ca fusesem la biserica si ma durea piciorul.

Cand m-am sculat nu m-a mai durut si nu ma doare nici azi. Sunt cu credinta ferma ca Sfantul Ioan a facut o minune cu mine si nu am cuvinte sa-i multumesc.

Pacatoasa Viorica, 5 iulie 2018

37. Izbavirea de patima betiei

Sfintii nu dorm!